Un barbat a fost primul pe luna.
Un barbat a fost primul pe cel mai inalt munte.
Un barbat a construit cea mai inalta cladire.
Ce au in comun toti acesti barbati? Au fost nascuti de o femeie
Traim inca intr-o lume a barbatilor in care de obicei rezultatele marete si vizibile apartin sexului masculin.
E drept ca in ultimele decenii situatia s-a schimbat semnificativ in
directia egalizarii sanselor de a obtine succes in majoritatea
domeniilor unei vieti active, dar mai e drum lung pana la o realitate de
acest tip.
In ziua de azi, succesul pare sa fie mai accesibil barbatilor decat femeilor.
Insa, un lucru interesant pe care l-am observat, este ca
barbatii si femeile au criterii diferite de a masura succesul.
Barbatii sunt mai inclinati spre a aprecia partea profesionala de
unde isi extrag recunoastere, statut social si resurse financiare.
Femeile sunt mai inclinate spre a aprecia partea personala si mai ales reusitele in relatie cu familia si copii.
Insa, foarte rar intalnesti o femeie care a putut sa gaseasca
combinatia ideala intre personal si profesional, adica sa aiba succes
si dupa standarde masculine dar si feminine.
Dar totusi exista!…
Stiu asta, pentru ca am avut onoarea sa am in programul meu de
coaching o femeie care poate da lectii barbatilor despre ce inseamna sa
reusesti in viata.
Si ca sa intelegi la ce ma refer, iti voi prezenta rezultatele
obtinute de Mirela. (*evident numele este schimbat din motive de
confidentialitate)
Mirela este o mamica de 37 de ani, care tocmai a divortat. Impreuna
cu fiica ei de 4 ani e necesar sa se mute din locuita comuna pentru a
putea realiza partajul.
In acest timp e necesar sa aiba grija si de afacerea pe care o conduce impreuna cu o asociata.
Pe langa tot acest tumult, Mirela nu gaseste suficient timp pentru ea
si pentru fiica ei, iar prietenele ei o cauta doar atunci cand au un
interes.
In momentul in care Mirela a decis sa urmeze acest program, avea printre obiective si urmatoarele lucruri:
- sa isi gaseasca echilibrul dupa divort
- sa se mute intr-o casa noua impreuna cu fiica ei
- sa remedieze neintelegerile aparute in relatia cu asociata din afacere
- sa isi faca timp pentru ea si sa isi recapete puterea inapoi
- sa isi gaseasca un cerc de prieteni cu care sa creasca impreuna
Pentru ca aceste obiective sa devina realitate, era necesar sa incepem dintr-un singur loc. Din interior.
Asa ca am avut grija sa creez un context in care Mirela sa isi
construiasca un interior puternic, ca apoi sa devina puternica in
momentul in care iesea afara in lumea reala.
Si asta a insemnat in primul rand timp pentru ea, primul lucru dimineata.
In buna traditie a celor care lucreaza cu mine, a inceput sa se trezeasca mai devreme, la inceput la 6 si dupa o vreme la 5.
Si-a acordat timp de dimineata pentru a-si creste energia in corp
prin exercitii fizice, respiratie, apa si un mic dejun sanatos.
Apoi, si-a clarificat obiectivele pentru urmatorul interval si si-a
stabilit prioritatile in fiecare zi in concordanta cu ceea ce isi dorea
pe termen lung.
A practicat recunostinta si a scris in jurnal despre vise si despre
temeri, a scris despre lucrurile care o preocupau. Si-a dat astfel
sansa, sa se inteleaga mai bine pe ea insasi si sa identifice sursele
acestor ganduri si emotii.
Dupa primele saptamani, imi spunea adesea:
“Dan, devin din ce in ce mai armonioasa! Simt cum se aseaza lucrurile in mine!
Este spectaculos cum obtin rezultate semnificativ mai bune atunci cand imi este clar ce vreau sa obtin inca de dimineata!
Simt cum imi iau puterea inapoi, simt cum devin tot mai puternica pentru ca incep ziua cu mine si ma pun pe mine pe primul plan.
Si nu doar atat, dar vad ca si fiica mea se simte mai bine pentru ca ii transmit mai multa incredere”.
Si saptamana dupa saptamana, ma bucuram sa vad cum Mirela se
autodescoperea si isi dadea voie sa devina cea mai buna varianta a ei.
La aproximativ 2 luni dupa inceputul programului, a aparut o provocare serioasa.
Mirela a inceput sesiunea de coaching cu urmatoarele cuvinte:
“Dan, sunt epuizata. Desi lucrez foarte mult la birou am senzatia ca
nu inaintez. Tin sedinte peste sedinte, vorbesc cu oamenii, dar ceva nu
merge. Eu ma stresez de am palpitatii si pe ei nici nu ii intereseaza”
“Ok, hai sa vedem mai in detaliu despre ce e vorba” i-am spus atunci.
“Toata ziua remediez erorile angajatilor mei. I-am certat, i-am
amenintat ca ii penalizez la salariu… nimic nu a functionat… aceleasi
greseli. Iar eu asta fac non-stop… sting incendii.”
“Si cum te simti in tot acest proces?” am intrebat-o pe Mirela.
“Ca un pompier profesionist. Vin la birou cu teama ca voi afla iarasi
ceva ce ma va debulosa si destabiliza emotional. Uneori am impresia ca
rolul meu este acela de a pazi butelia sa nu explodeze. Iti spun sincer,
e foarte epuizant.”
“Bun, am inteles problema. Care crezi ca sunt cateva solutii la aceasta situatie in care esti?”
“Nu stiu, chiar nu stiu, de aia am vrut sa vorbim…”
“Ok, hai sa ne gandim impreuna. Spui ca angajatii tai fac multe greseli…”
“Da”
“Care este sursa acestor greseli? Neatentie, lipsa de informatie, delegare necorespunzatoare, neasumarea raspunderii?”
“Probabil ca o combinatie intre toate… ”
“Ok, ce esti tu dispusa sa faci in acest context?”
“Sunt dispusa sa imi asum ca depinde in primul rand de mine sa schimb modul in care evolueaza lucrurile”
“Adica ce vei face mai exact?”
“In primul rand ma voi asigura ca le furnizez toate informatiile relevante”
“Ok, ce altceva?…”
“Imi voi revizui procesul de delegare… ma gandesc ca poate nu ii responsabilizez cum trebuie…”
“Care e consecinta in momentul asta atunci cand nu se realizeaza un lucru agreat?”
“Consecinta e ca ma enervez, ii cert si altele asemenea… La asta te referi?”
“Si la asta, dar mai ales la consecintele pentru cei care nu au facut ce au promis.”
“Aaah pai niciuna… in afara de stres…”
“Pai si te mai miri? Daca firmei ii merge bine, angajatii tai
castiga. Daca firmei ii merge rau, doar tu sa suferi? Ti se pare
echitabil?”
“Nu mi se pare echitabil. Ok, voi gasi o solutie ca atunci cand pierd
bani pentru ca cineva nu isi face treaba, sa impartim pierderea.”
“Foarte corect. Cred ca solutia aceasta combinata rezolva toate cele 4 probleme de care ai amintit. Cum te simti acum?”
“Mult mai bine. Inteleg acum mult mai clar ce am de facut. Multumesc, Dan!”
Evident ca in saptamanile care au urmat, am rafinat si am ajustat
solutia astfel incat Mirela sa renunte la norma intreaga de pompier
profesionist si sa stabileasca un climat de incredere si
responsabilitate in firma ei.
Si acum sa derulam timpul pana la finalul celor 4 luni de program de coaching.
Mirela a fost incantata sa realizeze ca:
- a reusit sa faca fata la toate fara stres sau epuizare
- si-a mentinut in cel putin 80% din timp o stare de echilibru
- si-a gasit timp pentru ea (face sport zilnic pentru 15 minute, a fost in 2 vacante in cele 4 luni)
- si-a amenajat casa noua in care s-a mutat si se simte foarte bine acolo
- a remediat neintelegerile cu asociata ei si simte ca relatia a urcat la alt nivel
- a finalizat divortul amiabil si a eliberat emotiile negative asociate cu acel eveniment
- si-a revizuit cercul de prieteni si are acum cel putin 8-10 oameni
interesanti si dornici sa creasca si sa o sustina si pe ea in acest
proces
Calatoria Mirelei este intr-adevar impresionanta cand te uiti la distanta parcursa intre locul initial si destinatie.
Pentru mine insa, este mai putin spectaculoasa, pentru ca am vazut din fiecare interactiune cu Mirela, dorinta ei de schimbare.
Am vazut dorinta ei de a obtine echilibru si armonie in viata ei si a fiicei ei.
Am vazut cum urca treapta cu treapta si cum devenea mai ferma si mai puternica.
Din punctul meu de vedere, acest tip de determinare nu are cum sa nu dea rezultate.
Continui sa aud lucruri bune despre Mirela si stiu ca este pe un drum foarte bun.
Ma simt norocos ca i-am putut veghea cresterea Mirelei si cred ca va inspira si alte femei sa fie autentice si puternice.
Iti multumesc ca ai citit si te-ai lasat inspirat de povestea adevarata a Mirelei.
O zi cu spor si armonie!
Dan