Cai practice catre fericire

Construim tipare de-a lungul timpului: tipare de gandire, tipare de purtare, de vorbire, legate de alimentatie etc. Tipare care ne conduc viata. Tipare proprii sau care ne-au fost induse prin invatare, copiere, exersare. La un moment dat, chiar daca ajungem a intelege ca viata ar fi mai buna fara ele, si am vrea sa le inlocuim cu altele, care ni se par mai bune, schimbarea nu este una usoara si multi renunta din aceasta pricina inca din start.

Este ca si in povestirea cu oul de vultur pe care taranul l-a pus la clocit sub gaina. Puiul de vultur a crescut alaturi de puii de gaina, a invatat, asemenea lor, sa scurme, sa cotcodaceasca si sa dea din aripi atat cat sa se ridice cativa centimetri deasupra pamantului. Intr-o zi, cand a vazut umbra unei pasari minunate deasupra pamantului, care plana maestuos in inaltimi cu aripile larg deschise, a intrebat plin de admiratie ce pasare e aceea. E un vultur – a raspuns o surata - e regele pasarilor, el apartine cerului, noi apartinem pamantului.
Nu sunt majoritatea oamenilor ca si puii de vulturi care isi petrec toata viata asemenea unei gaini, cautand in jos si scurmand dupa cate un vierme sau o insecta, cand de fapt noi, oamenii, apartinem Cerurilor? Nu este aceasta pricina nefericirii noastre? Simtim dorul dupa Inaltimile Luminoase, dupa  libertatea zborului si perspectiva inaltimilor, ramanem insa din propria noastra alegere si vointa, tintuiti la nivel cu pamantul –  caci nu vrem sa vedem altceva decat „realitatea”! Dar daca am perceput chiar si o frantura din toate acestea, cum sa nu ne dorim oare din tot sufletul sa ne scuturam de atitudinea de gaina, deschizandu-ne aripile inspre a survola vazduhurile? Ne multumim insa a privi cerurile plini de dor, ne consolam suspinand si suferind din tot sufletul, ca noi suntem gaini si, asta ne e viata, asta ne e soarta, si traim o viata intreaga scurmand pe pamant.
Suferinta nu este de fapt altceva decat semnul ca ceva nu este in regula. Suferinta ne arata ca nu suntem pe calea cea buna, ca ne-am indepartat de adevar. Tot asa cum corpul fizic ne semnaleaza prin durere ca undeva in organism ceva nu e in regula, tot asa, suferinta inseamna ca realitatea noastra nu coincide cu realitatea Divina. Suferinta este semnul ca trebuie sa facem o schimbare, ca este vremea sa ne deschidem ochii si urechile sufletului, sa ne deschidem aripile spiritului pentru a ne ridica in aerul proaspat si tare al inaltimilor adevarului si ale trezirii spirituale, sa sorbim in fericire din izvoarele intelepciunii si puterii vesnice.

Oameni controlati, manipulati, supra incarcati, permanent nelinistiti, nefericiti... si mereu in cautarea fericirii... O fericire care nu vine nu cand o cerem, ci cand ca o meritam.  Dar pentru ca nu apreciem apa pana cand izvorul nu seaca, tot asa trebuie sa trecem prin suferinte si necaz pentru a aprecia viata si fericirea.
“Multi oameni simt ca sunt victime ale situatiei lor. Ei regreta soarta lor potrivnica, dar neaga orice schimbare in atitudinea lor.” - spune Gsell, o persoana care a ramas paralizata in urma unui accident rutier. Si totusi el nu este nefericit, caci a inteles ca acea “Cale spre fericire poate fi invatata - si totusi nu se poate realiza pe baza unui calendar specific. Fericirea nu este un scop in viata. Este un dar, ca un efect secundar al unei vieti traite cu un scop si aceasta este cu atat mai cuprinzatoare cu cat scopul vietii este mai plin de sens.” (1.)


“In loc sa astepti ceva anume de la viata, ar trebui sa se depuna eforturi pentru a satisface asteptarile vietii.” (1.)
Dar ce sa insemne a satisface asteptarile vietii? Sa insemne satisfacerea nevoilor personale? Sa fie fericiti si impliniti cei care reusesc sa traiasca o viata imbelsugata si lipsita de griji de orice fel? Acumularea de bogatie este, credem noi, certificatul de garantie pentru a trai astazi satisfacandu-ne dorintele si pentru a ne asigura o viata lipsita de grija zilei de maine. Ne indreptam catre cele mai noi tehnologii, cele mai noi aparitii vestimentare, catre lucrurile mai noi si mai grozave, in ideea ca aceste lucruri materiale si banii ar cumpara fericirea. Un studiu efectuat de CNN arata ca banii cumpara fericirea doar acolo unde este vorba de nevoi de baza. Odata ce ai depasit un venit anual de 15.000 – 20.000$, mai multi bani nu cumpara mai multa fericire. Cunoastem fiecare exemple de astfel de oameni si stim prea bine ca acolo unde nu exista un echilibru intre a da si a primi, intre latura materiala si spirituala, acei oameni nu sunt deloc de invidiat. Nu bogatia si viata lipsita de griji ar fi cheia unei vieti implinite, dar ce oare?
Suntem prinsi intr-o capcana a materialismului atunci cand credem ca este posibil sa gasim fericirea cumparand tot felul de chestii. Acestea sunt de fapt impulsurile pe care le primim in societatea materialista de astazi atunci cand deschidem televizorul, o revista, intram intr-un Mall: cumpara, cumpara, cumpara – este mesajul pe care il intalnim peste tot. Suntem intoxicati de aceste reclame care ne fac sa acceptam faptul ca fericirea sta in a avea. A avea o casa mai mare si mai frumoasa, a avea o masina ultimul racnet, a avea tehnologiile de ultima ora, a avea ultimele aparitii in materie de moda etc, etc, etc.
Sa fie fericit cel care isi poate permite toate acestea? Viata ne invata ca nu! Viata ne arata ca intr-adevar, banii nu cumpara fericirea. Cel care isi gaseste fericirea in a achizitiona lucruri, va intelege repede ca poate fi fericit din nou doar cumparand altceva – o fericire care este de scurta durata…


Doina Olariu
http://dardinsuflet.com/fericirea/

Bibliografie: 1.“Fericirea – ce ne face cu adevarat fericiti”- film documentar, 2. Hal Urban – “Cele mai importante lectii de viata”