vineri, 31 august 2012

Doua Povesti Adevarate

Salutare draga cititorule
. Am doua articole pentru tine, care posibil sa-ti aduca schimbari in  viata ta!!! , am  simtit pe pielea mea asta , o motivatie imensa  '' daca ei pot ,eu de ce nu ''
Lectura placuta si multumiri  autorului acestor articole  
  • Primul

    Matei, eroul de la ora 5

    Pentru unii coachingul este o moda…

    Pentru altii insa, coachingul este o necesitate…

    Este o necesitate pentru cei care nu accepta o viata mediocra…

    Pentru cei care inteleg ca un program de coaching le poate mari viteza de dezvoltare de 2, 3 sau chiar de 5 ori.

    Pentru cei care au reusit sa treaca peste ideea de “ma descurc singur” si au realizat ca daca apeleaza la ajutor, asta nu ii face mai slabi, ci din contra… ii face extraordinar de puternici.

    Poate te-ai intrebat si tu la un moment dat ce poti obtine din lucrul cu un coach?

    Daca ai lucrat deja cu un coach ai o idee… despre ce se poate realiza…

    daca inca nu ai interactionat cu unul, atunci te va ajuta sa citesti mai departe o poveste adevarata de coaching.

    *pentru pastrarea confidentialitatii am schimbat numele real al clientului meu.

    Il avem asadar pe Matei, in varsta de 33 de ani, intr-un post de conducere intr-o multinationala.

    Matei este casatorit cu Maria de 6 ani si nu au inca copii.

    El lucreaza mult si are dese deplasari in interes de serviciu.

    Este din ce in ce mai obosit si nemultumit pentru ca nu are timp pentru el si sotia lui.

    Dupa o prima conversatie introductiva avuta impreuna cu el, Matei si-a setat ca obiective in programul de coaching de 4 luni, printre altele:


    - sa obtina un echilibru mai bun intre viata personala si viata profesionala
    - sa isi creasca productivitatea ca sa aiba mai mult timp sa petreaca cu sotia lui
    - sa slabeasca cel putin 15 kilograme
    - sa se lase de fumat
    - sa inceapa constructia casei si sa se mute din apartamentul pe care il aveau
    - sa se clarifice in legatura cu actualul job si sa decida daca mai ramane sau pleaca

    Pentru a-si atinge aceste obiective ambitioase in doar 4 luni, era nevoie de o strategie foarte eficienta.

    Iar primul pas pentru Matei a fost sa se trezeasca cu o ora mai devreme decat o facea pana atunci.

    A inceput sa se trezeasca la 6 dimineata, si dupa 4 saptamani a ajuns sa se trezeasca la 5 dimineata.

    In acest timp de dimineata, am stabilit impreuna cu el o rutina pe care sa o faca in primele 2 ore.

    Este o rutina completa care are ca scop incarcarea inca de la prima ora cu energie, claritate, incredere si semnificatie.

    Pentru asta, Matei a facut exercitii fizice in primele 20 de minute, a baut jumatate de litru de apa si a mancat un mic dejun sanatos.

    Dupa un dus revigorant, si-a luat timp sa isi scrie obiectivele pe urmatoarele 12 luni si sa isi clarifice prioritatile din ziua care incepe.

    A continuat prin a fi recunoscator pentru tot ceea ce are si tot ceea ce este.

    Si-a facut timp si pentru a scrie in jurnal despre emotiile pe care le simtea. Atat pe cele pozitive cat si pe cele negative si a devenit mai constient de ele.

    Cand a intrat in aceasta rutina, Matei a simtit inca de la inceput beneficiile inceperii zilelor in acest fel.

    Mi-a spus dupa primele 2 saptamani ca:

    “Dan, ma simt din ce in ce mai bine! Imi regasesc bucuria miscarii!

    In plus mi s-a diminuat dorinta de a fuma.

    Iar faptul ca imi organizez ziua inca de la prima ora, m-a ajutat sa nu imi mai pierd timpul cu lucruri care nu imi aduc nimic!

    Vreau sa continui sa fac acest program si dupa ce ies la pensie.

    Mi-e greu sa imi imaginez cum am trait fara sa imi dedic timp mie in fiecare zi!”

    Dupa primele 2 luni de coaching, Matei ajunsese sa aiba un echilibru interior de neimaginat cu doar 60 de zile in urma.

    Apoi a venit provocarea…

    Simtea ca nu mai are cand sa acorde timp prietenilor

    Ca se indepartase de prietenii lui… pentru ca nu mai putea sa stea seara cu ei la discutii… pentru ca trebuia sa mearga sa doarma ca sa se trezeasca la 5.

    La una dintre sedintele de coaching mi-a spus:

    “Nu m-am mai vazut cu prietenii mei de 2 saptamani…

    S-au racit relatiile…

    La care eu i-am spus:

    “Ok… dar cum te simti in acest moment ?”

    Iar Matei mi-a spus:

    “Ma simt foarte bine… cresc cu o viteza exorbitanta…”

    “Ok… si atunci de ce te deranjeaza ca nu te mai vezi cu acei prieteni?”

    “Pai ii am de foarte mult timp… si ei imi spun ca nu mai sunt la fel…”

    “Pai si tu te simti la fel?”

    “Nu!”

    “Crezi ca acele intalniri cu acei oameni te ajutau sa cresti, sa devii o versiune mai buna a ta sau te tineau in acelasi loc?”

    “Cred ca ma tineau in acelasi loc”

    “Esti in fata unei decizii acum: iti pastrezi confortul cu tot ceea ce impune acesta, sau alegi sa evoluezi.

    Tu esti singurul care decide, si tu esti singurul care isi asuma si pretul care e de platit.

    Poti ramane pe loc, insa e nevoie sa accepti si ca obiectivele tale ajung la cosul de gunoi al memoriei.

    Sau, poti alege sa fii autentic cu ceea ce iti doresti si sa gasesti oameni care te stimuleaza sa cresti si sa devii tot ceea ce poti fi.”

    “Vrei sa-mi spui ca e nevoie sa renunt la prieteni pentru a evolua?”

    “Nu spun asta. Spun ca vei gasi oameni care sa iti semene indiferent ce vei face. Daca vei cobori o treapta, iti vei face prieteni de acel tip.

    Daca decizi sa urci o treapta, vei gasi si acolo oameni de acelasi nivel. Asa ca, nu iti fa probleme, exista oameni de toate tipurile si nu ai cum sa ramai fara prieteni.”

    “M-am mai linistit. Atunci eu o sa continui sa fac ceea ce e bine pentru mine si dezvoltarea mea, iar cei care raman si rezoneaza cu mine – bine, iar daca nu, nu este nici o problema, voi gasi alti oameni care sa imi semene.”

    “Asa e, te felicit pentru curajul de a fi autentic!” 

    In lunile care au urmat, am continuat sa il provoc pe Matei in zonele in care se complacea, l-am sprijinit in locurile in care avea nevoie de ajutor si l-am incurajat la fiecare pas facut in directia benefica lui.

    Iar acest parteneriat de crestere, a facut ca dupa cele 4 luni, Matei sa reuseasca sa obtina urmatoarele rezultate:

    - a obtinut o stare de echilibru intre corp, minte, emotii si suflet remarcata de sotie, prieteni si colegi
    - a slabit 18 kg cu ajutorul unui program supervizat de un nutritionist profesionist
    - s-a lasat de fumat pentru ca a gasit o motivatie puternica in starea de sanatate pe care si-o dorea
    - a gasit resurse si s-a apucat de construit casa pe care si-o dorea impreuna cu sotia lui
    - a obtinut claritate asupra modului cum arata jobul pe care si-l doreste si a inceput sa il caute activ, dar cu detasare, nu cu incrancenare.

    Iar legat de cercul de prieteni, Matei a gasit acum o comunitate de oameni care ii impartasesc ideile si modul autentic de a fi.

    Are prieteni cu care se trezeste la 5 dimineata si schimba mesaje pe sms.

    Are prieteni care il incurajeaza sa faca sport si sa traiasca sanatos.

    Are prieteni care sunt dedicati dezvoltarii personale si il valorizeaza pentru felul lui special de a fi.

    Tin legatura cu Matei si in ziua de azi si ii admir determinarea cu care continua sa faca schimbari si sa devina cea mai buna versiune a lui.

    Ultima data cand am vorbit cu el, era foarte incantat de noua lui casa si isi uda gazonul.

    Avea o energie foarte buna, mai slabise cateva kilograme si era in negocieri cu o firma pentru preluarea unei pozitii de manager.

    Ma bucur ca i-am putut fi partener de calatorie si astept cu interes sa aud si alte vesti bune de la el.

    Iti multumesc ca ai citit pana la capat si iti doresc o zi frumoasa!

    • Al doilea

      Cine a spus ca femeile nu pot?


      Un barbat a fost primul pe luna.

      Un barbat a fost primul pe cel mai inalt munte.

      Un barbat a construit cea mai inalta cladire.

      Ce au in comun toti acesti barbati? Au fost nascuti de o femeie :)

      Traim inca intr-o lume a barbatilor in care de obicei rezultatele marete si vizibile apartin sexului masculin.

      E drept ca in ultimele decenii situatia s-a schimbat semnificativ in directia egalizarii sanselor de a obtine succes in majoritatea domeniilor unei vieti active, dar mai e drum lung pana la o realitate de acest tip.

      In ziua de azi, succesul pare sa fie mai accesibil barbatilor decat femeilor.

      Insa, un lucru interesant pe care l-am observat, este ca barbatii si femeile au criterii diferite de a masura succesul.

      Barbatii sunt mai inclinati spre a aprecia partea profesionala de unde isi extrag recunoastere, statut social si resurse financiare.

      Femeile sunt mai inclinate spre a aprecia partea personala si mai ales reusitele in relatie cu familia si copii.

      Insa, foarte rar intalnesti o femeie care a putut sa gaseasca combinatia ideala intre personal si profesional, adica sa aiba succes si dupa standarde masculine dar si feminine.

      Dar totusi exista!…

      Stiu asta, pentru ca am avut onoarea sa am in programul meu de coaching o femeie care poate da lectii barbatilor despre ce inseamna sa reusesti in viata.


      Si ca sa intelegi la ce ma refer, iti voi prezenta rezultatele obtinute de Mirela. (*evident numele este schimbat din motive de confidentialitate)

      Mirela este o mamica de 37 de ani, care tocmai a divortat. Impreuna cu fiica ei de 4 ani e necesar sa se mute din locuita comuna pentru a putea realiza partajul.

      In acest timp e necesar sa aiba grija si de afacerea pe care o conduce impreuna cu o asociata.

      Pe langa tot acest tumult, Mirela nu gaseste suficient timp pentru ea si pentru fiica ei, iar prietenele ei o cauta doar atunci cand au un interes.

      In momentul in care Mirela a decis sa urmeze acest program, avea printre obiective si urmatoarele lucruri:

      - sa isi gaseasca echilibrul dupa divort
      - sa se mute intr-o casa noua impreuna cu fiica ei
      - sa remedieze neintelegerile aparute in relatia cu asociata din afacere
      - sa isi faca timp pentru ea si sa isi recapete puterea inapoi
      - sa isi gaseasca un cerc de prieteni cu care sa creasca impreuna

      Pentru ca aceste obiective sa devina realitate, era necesar sa incepem dintr-un singur loc. Din interior.

      Asa ca am avut grija sa creez un context in care Mirela sa isi construiasca un interior puternic, ca apoi sa devina puternica in momentul in care iesea afara in lumea reala.

      Si asta a insemnat in primul rand timp pentru ea, primul lucru dimineata.

      In buna traditie a celor care lucreaza cu mine, a inceput sa se trezeasca mai devreme, la inceput la 6 si dupa o vreme la 5.

      Si-a acordat timp de dimineata pentru a-si creste energia in corp prin exercitii fizice, respiratie, apa si un mic dejun sanatos.

      Apoi, si-a clarificat obiectivele pentru urmatorul interval si si-a stabilit prioritatile in fiecare zi in concordanta cu ceea ce isi dorea pe termen lung.

      A practicat recunostinta si a scris in jurnal despre vise si despre temeri, a scris despre lucrurile care o preocupau. Si-a dat astfel sansa, sa se inteleaga mai bine pe ea insasi si sa identifice sursele acestor ganduri si emotii.

      Dupa primele saptamani, imi spunea adesea:

      “Dan, devin din ce in ce mai armonioasa! Simt cum se aseaza lucrurile in mine!

      Este spectaculos cum obtin rezultate semnificativ mai bune atunci cand imi este clar ce vreau sa obtin inca de dimineata!

      Simt cum imi iau puterea inapoi, simt cum devin tot mai puternica pentru ca incep ziua cu mine si ma pun pe mine pe primul plan.

      Si nu doar atat, dar vad ca si fiica mea se simte mai bine pentru ca ii transmit mai multa incredere”.

      Si saptamana dupa saptamana, ma bucuram sa vad cum Mirela se autodescoperea si isi dadea voie sa devina cea mai buna varianta a ei.

      La aproximativ 2 luni dupa inceputul programului, a aparut o provocare serioasa.

      Mirela a inceput sesiunea de coaching cu urmatoarele cuvinte:

      “Dan, sunt epuizata. Desi lucrez foarte mult la birou am senzatia ca nu inaintez. Tin sedinte peste sedinte, vorbesc cu oamenii, dar ceva nu merge. Eu ma stresez de am palpitatii si pe ei nici nu ii intereseaza”

      “Ok, hai sa vedem mai in detaliu despre ce e vorba” i-am spus atunci.

      “Toata ziua remediez erorile angajatilor mei. I-am certat, i-am amenintat ca ii penalizez la salariu… nimic nu a functionat… aceleasi greseli. Iar eu asta fac non-stop… sting incendii.”

      “Si cum te simti in tot acest proces?” am intrebat-o pe Mirela.

      “Ca un pompier profesionist. Vin la birou cu teama ca voi afla iarasi ceva ce ma va debulosa si destabiliza emotional. Uneori am impresia ca rolul meu este acela de a pazi butelia sa nu explodeze. Iti spun sincer, e foarte epuizant.”

      “Bun, am inteles problema. Care crezi ca sunt cateva solutii la aceasta situatie in care esti?”

      “Nu stiu, chiar nu stiu, de aia am vrut sa vorbim…”

      “Ok, hai sa ne gandim impreuna. Spui ca angajatii tai fac multe greseli…”

      “Da”

      “Care este sursa acestor greseli? Neatentie, lipsa de informatie, delegare necorespunzatoare, neasumarea raspunderii?”

      “Probabil ca o combinatie intre toate… ”

      “Ok, ce esti tu dispusa sa faci in acest context?”

      “Sunt dispusa sa imi asum ca depinde in primul rand de mine sa schimb modul in care evolueaza lucrurile”

      “Adica ce vei face mai exact?”

      “In primul rand ma voi asigura ca le furnizez toate informatiile relevante”

      “Ok, ce altceva?…”

      “Imi voi revizui procesul de delegare… ma gandesc ca poate nu ii responsabilizez cum trebuie…”

      “Care e consecinta in momentul asta atunci cand nu se realizeaza un lucru agreat?”

      “Consecinta e ca ma enervez, ii cert si altele asemenea… La asta te referi?”

      “Si la asta, dar mai ales la consecintele pentru cei care nu au facut ce au promis.”

      “Aaah pai niciuna… in afara de stres…”

      “Pai si te mai miri? Daca firmei ii merge bine, angajatii tai castiga. Daca firmei ii merge rau, doar tu sa suferi? Ti se pare echitabil?”

      “Nu mi se pare echitabil. Ok, voi gasi o solutie ca atunci cand pierd bani pentru ca cineva nu isi face treaba, sa impartim pierderea.”

      “Foarte corect. Cred ca solutia aceasta combinata rezolva toate cele 4 probleme de care ai amintit. Cum te simti acum?”

      “Mult mai bine. Inteleg acum mult mai clar ce am de facut. Multumesc, Dan!”

      Evident ca in saptamanile care au urmat, am rafinat si am ajustat solutia astfel incat Mirela sa renunte la norma intreaga de pompier profesionist si sa stabileasca un climat de incredere si responsabilitate in firma ei.

      Si acum sa derulam timpul pana la finalul celor 4 luni de program de coaching.

      Mirela a fost incantata sa realizeze ca:

      - a reusit sa faca fata la toate fara stres sau epuizare
      - si-a mentinut in cel putin 80% din timp o stare de echilibru
      - si-a gasit timp pentru ea (face sport zilnic pentru 15 minute, a fost in 2 vacante in cele 4 luni)
      - si-a amenajat casa noua in care s-a mutat si se simte foarte bine acolo
      - a remediat neintelegerile cu asociata ei si simte ca relatia a urcat la alt nivel
      - a finalizat divortul amiabil si a eliberat emotiile negative asociate cu acel eveniment
      - si-a revizuit cercul de prieteni si are acum cel putin 8-10 oameni interesanti si dornici sa creasca si sa o sustina si pe ea in acest proces

      Calatoria Mirelei este intr-adevar impresionanta cand te uiti la distanta parcursa intre locul initial si destinatie.

      Pentru mine insa, este mai putin spectaculoasa, pentru ca am vazut din fiecare interactiune cu Mirela, dorinta ei de schimbare.

      Am vazut dorinta ei de a obtine echilibru si armonie in viata ei si a fiicei ei.

      Am vazut cum urca treapta cu treapta si cum devenea mai ferma si mai puternica.

      Din punctul meu de vedere, acest tip de determinare nu are cum sa nu dea rezultate.

      Continui sa aud lucruri bune despre Mirela si stiu ca este pe un drum foarte bun.

      Ma simt norocos ca i-am putut veghea cresterea Mirelei si cred ca va inspira si alte femei sa fie autentice si puternice.

      Iti multumesc ca ai citit si te-ai lasat inspirat de povestea adevarata a Mirelei.

      O zi cu spor si armonie!

      Dan

marți, 28 august 2012

Ganduri ...Traiti Momentul

 
Desi nu am chef de nimic , am inteles ca Un simplu multumesc pentru orice lucru te motiveaza mai mult  ,incearca!
si am mai  aflat ca '' ce te raneste ,te vindeca ''
citind o carte minunata 'Aleph'' a lui Paulo Coelho
imi apare un zambet mic de tot  , motivul fiind :habar n-am ce  vreau sa scriu parca sunt impins  ...stiu doar ca vreau sa scap de monotonia care ma apasa,imi vine in gand  mai multe cuvinte ,cum ar fi '' rutina''entuziasm' 'implicare''reusita''clipa de acum''iertare' ar trebui sa le leg 
         Traiti Momentul!!!
 

luni, 27 august 2012

Disciplina vs. Libertate

"Disciplina este o forma de libertate.
Este eliberarea de lene si letargie, eliberarea de asteptarile si cererile celorlalti, eliberarea de slabiciune, frica si indoiala.
Disciplina da posibilitatea unei persoane sa isi descopere individualitatea, puterea interioara si talentul innascut.
Si din acel moment, fiecare devine stapanul, mai mult decat sclavul, propriilor ganduri si emotii." H.A Dorfman



Astept de mult ocazia potrivita sa aduc un pic de lumina in aceasta discutie intre cei care iubesc libertatea si cei care iubesc disciplina.

Eu sunt unul dintre cei care
Livreaza ceea ce au promis, desi marturisesc nu am fost asa de la inceput.

La prima vedere de ce ar iubi cineva disciplina?… Pare, cel putin la prima vedere, ca este o limitare, o conditionare autoimpusa…

Si totusi... daca te uiti mai atent, oamenii disciplinati sunt cei cu adevarat liberi, iar cei care cauta cu orice pret libertatea sunt cei conditionati si constransi.

Imi place foarte mult definitia pe care o da Steve Pavlina, care spune asa:

"Disciplina este abilitatea de a te mobiliza sa treci la actiune, indiferent de starea emotionala in care esti."

Iar a trece la actiune este o caracteristica fundamentala a oamenilor remarcabili.

Acesti oameni de succes mai au cateva trasaturi in comun:


- Livreaza ceea ce au promis… de fiecare data!

- Termina ceea ce au inceput

- Devin de la o zi la alta tot mai buni, pentru ca studiaza si practica

- Au rutine si ritualuri productive in fiecare zi

Si daca te uiti cu atentie la fiecare trasatura, din fiecare tipa "disciplina".  Nici una dintre aceste elemente nu ar fi posibile in lipsa disciplinei!

In plus, fiecare persoana de succes stie ca daca nu te controlezi tu, vei fi controlat de circumstante!

De exemplu,

- Nu te disciplinezi sa iti platesti la timp impozitele, platesti amenda pentru intarzieri.

- Nu te disciplinezi sa inveti limba engleza foarte bine, nu esti promovat intr-o functie de conducere

- Nu te disciplinezi sa mergi la service si sa vezi de ce s-a aprins becul galben de pe bord, intr-o zi ramai cu masina in drum si te va  costa mai mult timp si mai multi bani

- Nu te disciplinezi sa economisesti 10% in fiecare luna, traiesti fara economii si cu teama zilei de maine

… si asa mai departe…

Regratatul Stephen Covey spunea ca: "cei indisciplinati sunt sclavii toanelor si diverselor pasiuni"

Pe termen lung, indisciplina se traduce si printr-o in lipsa de abilitati care ar aduce un plus semnificativ in calitatea vietii (invatatul unei limbi straine, utilizarea softurilor de editat texte, studiul abilitatilor de parenting, etc)

Disciplina mai inseamna sa actionezi in timp ce gandesti pe termen lung, si nu doar sa simti pe termen scurt. Adica sa sacrifici placerea temporara in favoarea beneficiului semnificativ pe termen lung.

Concret, aceasta modificare de perspectiva iti schimba comportamentul neproductiv astfel:

- continui sa lucrezi la un proiect sau idee si dupa ce entuziasmul de inceput a trecut

- mergi la sala cand tot ceea ce vrei este sa stai tolanit la TV toata ziua

- te trezesti mai repede dimineata si lucrezi cu tine si pentru tine

- spui "nu" atunci cand esti tentat sa renunti la dieta

- iti verifici emailurile doar de cateva ori pe zi (si nu non-stop)

Si pentru mine, disciplina a fost un punct slab in trecut.  Am pierdut multe oportunitati pentru ca nu am avut disciplina necesara. 

Dar, am persistat si sunt incantat sa pot spune ca azi m-am trezit la 5 dimineata, am facut sport, am mancat un mic dejun si am scris acest email.

Cu siguranta ca, ar fi fost placut sa mai stau intins in patul meu comod, insa am luat decizia ca aceasta "placere" e necesar sa se subordoneze uneia mai mari care are legatura cu scopul meu in viata.

Si nu e nici simplu si nici usor sa devii disciplinat. Daca era, probabil ca aveai deja aceasta abilitate. 

Iar mailul acesta il scriu pentru ca vreau sa iti dau o sansa reala sa ai viata pe care ai crezut tot timpul ca o meriti.

Disciplina cred ca este scara pe care oricine poate urca atunci cand a decis ca vrea sa evadeze din inchisoarea mediocritatii.

Insa, vestea buna si vestea proasta in acelasi timp, este ca nu exista cale de mijloc… fie o iei in sus si incepi sa ai o viata remarcabila, fie o iei in jos si te afunzi si mai mult in frustrari si dezamagiri.

Si indiferent daca te vei decide sa urmezi acest ecurs sau nu...

Te Rog din Suflet… studiaza si practica Disciplina!


E probabil cel mai bun lucru pe care il poti face pentru tine si pentru copiii tai!

Devino cea mai disciplinata persoana pe care o cunosti si inspira-i si pe altii!

Uita-te cu sinceritate ce ti-a adus de-a lungul vietii disciplina (atunci cand ai avut) si ce ti-a adus libertatea sub forma "fac ce vreau, cand vreau".  Trage concluziile si actioneaza in consecinta.

Iti doresc sa ajungi prieten pe viata cu disciplina!


vineri, 24 august 2012

Piticul de pe Creier


A fost odata ca niciodata un pitic mic si tafnos. 
Si acest pitic iubea confortul si isi dorea ca lucrurile sa continue sa fie la fel pentru totdeauna.
Se supara si sabota orice incercare a stapanului de a schimba ceva.
Ii placea sa primeasca recompensa imediat si devenea foarte irascibil daca i se refuza o masa copioasa, o haina frumoasa sau un serial la TV.
Acum, nu stiu daca tu ii spui "pitic", sau "vocea" sau "sabotorul" sau in alt fel…
Cert este ca avem cu totii undeva in mintea noastra, o parte care uneori face o nota discordanta cu ceea ce consideram ca "ne face bine".
Si ce este foarte curios… la unii vocea piticului este mai puternica, iar la altii mai slaba.
La unii, piticul are intotdeauna ultimul cuvant, la altii nici macar nu e intrebat… 
La unii, piticul are un scaun in capul mesei, iar la altii nici macar nu sta la masa…
De ce oare se intampla asa?
M-am intrebat cu mult timp in urma si eu acelasi lucru si am cautat sa inteleg de ce unii fac intotdeuana ce isi propun, iar altii… niciodata. 
Sau de ce unii oameni respecta ceea ce promit, iar altii niciodata. 
Si m-am mai intrebat cum de unii oameni au o vointa de otel… iar altii doar de plastelina…
Mai mult,
am cautat sa inteleg de unde vine aceasta putere interioara a unora de a spune atunci cand ii rogi o favoare "considera ca e deja rezolvat!".
Oamenii acestia inspira respect instantaneu. Pentru ca sunt o raritate si pentru ca iti dau prilejul sa te relaxezi. Sa iti diminuezi nivelul de anxietate in ceea ce ii priveste si sa obtii un fel de garantie in alb ca vor livra ceea ce au promis.
Nu stiu cati oameni de acest tip ai in viata ta, dar iti sugerez ca atunci cand dai peste unul de acest fel, sa il pastrezi in compania ta si sa inveti cat de mult poti de la el sau de la ea.
Dar, daca nu ai astfel de persoane ca model…
cum poti deveni o persoana care traieste cea mai buna viata posibila fara sa ii mai dai ocazia piticului sa puna "frana" la toate lucrurile bune pe care le meriti?
Inainte sa iti dau cateva indicii, vreau sa iti vorbesc despre un studiu foarte interesant facut la Universitatea Harvard in anii 60':
Studiul a fost efectuat pe copii intre 4-6 ani. Fiecare copil a fost asezat la o masa, singur intr-o camera si i s-a pus o farfurie in fata.
Farfuria continea o prajitura.  Copilului i s-a spus ca poate manca prajitura pe loc, sau, daca avea rabdare 20 de minute, putea avea doua prajituri. Cei care mancau prajitura pe loc, nu primeau cea de a doua prajitura.
Studiul a relevat ca marea mojoritate a copiilor au ales sa manance prajitura pe loc.
Partea interesanta a studiului de abia acum incepe. 
Cercetatorii au fost curiosi dupa 30 de ani sa vada ce s-a intamplat cu acei copii si daca exista diferente semnificative in vietile lor dupa acest interval de timp.
Rezultatele i-au socat pur si simplu!
Cei care isi amanasera recompensa, aveau fara exceptie o situatie materiala deosebita, familii fericite, o conditie fizica de exceptie, intr-un cuvant o viata de calitate superioara.
Cei care alesesera sa manance prajitura pe loc, erau la polul opus… situatie financiara precara, relatii familiale cu probleme, sanatate subreda. 
Concluzia?
Grupul celor care aveau o viata de calitate au practicat inca de mici ceea ce se numeste "amanarea recompensei".
Au gasit modalitatea prin care au luat o decizie mentala de a trece peste nevoia emotionala imediata si de a castiga recompensa dubla. 
De ce e asta relevant pentru tine?
Hai sa vedem cum ar arata cateva situatii de viata atunci cand practici amanarea recompensei:
- mergi la sala si nu te astepti sa ai rezultate azi… ai rabdare 3-6 luni
- incepi o dieta si nu te astepti sa slabesti azi 5 kg… ai rabdare 1-6 luni
- incepi sa studiezi o limba straina si nu te frustrezi ca nu esti fluent dupa 2 zile… ai rabdare 4-6 saptamani
- incepi sa scrii pe blog si nu te frustrezi ca dupa prima saptamana te citesc doar 5 oameni… ai rabdare sa scrii 20 de articole inainte sa tragi concluzii
- incepi sa citesti despre vorbitul in public si nu te frustrezi ca dupa 2 carti citite nu te aplauda toata lumea in picioare… ai rabdare cel putin 3-6 luni pana sa primesti complimente legate de progresul facut
- incepi sa faci lectii la matematica cu copilul tau de clasa a 4-a si nu te frustrezi ca nu intelege problemele ca un absolvent de liceu… ai rabdare cateva saptamani pana intelege logica problemelor
- incepi sa mergi la evenimente de networking dar nu te frustrezi ca nu ai 10 idei de afaceri dupa primul cocktail la care ai fost… ai rabdare 3-6 luni sa cunosti mai multi oameni si mai in profunzime.
Ce au toate aceste lucruri in comun, in afara de amanarea recompensei?
1. Iti este clara recompensa pe care vrei sa o obtii la final. 2. Esti dispus sa faci ZILNIC pasi in directia pe care ti-o doresti, pentru ca fiecare zi ratata… este o zi pierduta definitiv.3. Esti dispus sa faci progrese cu pasi mici, consecventi, pe o durata mai mare de timp. De ce functioneaza aceasta strategie si piticului ii este greu sa se opuna? 1. Recompensa este aliniata cu cele mai puternice dorinte ale tale.
Adica, este sus in ierarhia lucrurilor care conteaza cel mai mult pentru tine in viata.
2. Zbori pe sub radar!
Adica, faci incrementele atat de mici incat aproape ca trec neobservate.
5 minute de exercitii fizice? Un fleac!
10 minute de citit? Un mizilic!
5 minute de ascultat o conversatie intr-o limba straina? Foarte la indemana!
Din fizica stim deja… cu cat e mai mare actiunea… cu atat e mai mare RE-actiunea (adica forta de sens contrar)! Actiunea mare cere multa vointa… iar depasirea RE-actiunii mare cere si ultima picatura de vointa… si facand lucrurile asa… nu le poti face sustenabile pe termen lung.
3. Faci asta zilnic… si pana si piticul oboseste si renunta.
Folosesti picatura chinezeasca pentru a eroda opozitia piticului. La un moment dat va deveni evident ca schimbarea face bine "sistemului", este "sigura" si aduce un plus de calitate vietii tale. 
4. Riscul de esec scade dramatic!
Nu mai e o chestiune de totul sau nimic.
"Slabesc in cateva zile… sau nu voi mai slabi niciodata"
"Pun masa musculara in saptamana asta… sau ma las"
"Scriu articolul asta si daca are succes continui… daca nu, ma opresc"
"Ii explic acum copilului meu problema, daca intelege bine… daca nu, sa se descurce singur"
In concluzie, piticul nu se va schimba prea curand, dar TU ai puterea de a-l da jos de pe piedestal.
Cum?
Prin actiuni disciplinate, cu pasi marunti, urmarind o recompensa care este clar conturata si extrem de importanta pentru tine.
Si nu iti fa probleme daca si tu ai fi mancat prajitura din prima… mai important decat locul din care vii este locul in care vrei sa ajungi!
Nu vreau sa intelegi ca e nevoie sa scapi definitiv de pitic… in esenta, acesta vrea sa fii confortabil si in siguranta… insa ce-i prea mult, impiedica evolutia.
In concluzie, clarifica-ti recompensa, exerseaza disciplinat si zboara pe sub radar!