marți, 22 noiembrie 2011

Muzica din suflet, pentru suflete

duminică, 20 noiembrie 2011

Vreau sa rad cu lacrimi...

Se spune ca rasul e cel mai bun sentiment,stare de spirit,drog, tot ce vreti .asa ca recomandati filme,faze,poze,banncuri ,orice......vreau sa rad , incep eu,

Am deja doua filme care vreau sa le vizionez :

miercuri, 16 noiembrie 2011

Adesea, viata devine mult mai complicata decat ne dorim. Si de cele mai multe ori, ne simtim neputinciosi in dorinta noastra de a schimba ceva. Ne simtim fara radacini si nu indraznim sa credem ca putem avea aripi.
Metoda constelatiilor familiale ne imputerniceste sa iesim din povestile si perceptiile pe care le cream despre vietile noastre si sa avem acces la adevarul sufletului.

Cu ajutorul fortei grupului, al limbajului sufletului, al campului energetic care se formeaza si al miscarilor interioare putem pasi intr-o “viziune vindecata” asupra vietii, asupra sufletului nostru si asupra sufletului familiei din care facem parte, intelegand ca totul este asa cum trebuie sa fie si ca vindecarea provine dintr-un loc mai mare decat noi, la care putem avea acces neintrerupt. Astfel, putem avea acces la radacinile noastre si putem incepe sa simtim cum ne cresc aripile cu care sa exploram viata.
Fie ca este vorba despre probleme legate de relatia cu ceilalti sau cu tine insuti, de relatiile de cuplu, probleme organizationale, diferite teme care se repeta in viata noastra, afectiuni sau boli sau alte lucruri care ne framanta, aceste probleme sunt potentate de “incurcaturile” din sistemul nostru familial, care opresc raul iubirii din curgerea sa libera, de-a lungul generatiilor.
Iubirea care curge printr-un sistem familial este in echilibru atat timp cat toti membrii care apartin acestui sistem au drept egal de a apartine, dincolo de bine, rau, corect sau gresit. Insa cand are loc unul din evenimentele urmatoare (moartea timpurie a parintilor sau bunicilor, pierderi de sarcina, avorturi, copii morti, crime, morti tragice si accidente, pierderea spontana a unui partener, adoptii, logodna rupta sau divort, experiente de razboi, victime si agresori, secrete de familie, indivizi care au fost exclusi din familie) de foarte multe ori, membri ai familiei sunt trecuti sub tacere, sunt dati uitarii sau sunt practic exclusi din sistemul familial, din cauza unei dureri prea mari sau a unei iubiri transformate in ura si resentimente. Sistemul familial nu va uita insa niciodata pe nimeni si de cele mai multe ori, membrii mai tineri ai sistemului vor manifesta in viata lor dezechilibrele aparute in cadrul generatiilor anterioare.
Cele mai multe din problemele noastre provin din implicarea noastra in treburile altora si in destinul altora. Cand privim la un sistem familial, putem vedea adesea oameni care sunt legati de destinul altor persoane din sistem, ale caror poveri le poarta prin viata, cu mare loialitate si dragoste, ca pe niste poveri personale.
Cu ajutorul constelatiilor familiale, atingem un loc profund al sufletului nostru, din care putem vedea ca totul este o manifestare a iubirii si ca onorand, acceptand si incluzand, devenim liberi. Prin munca de vindecare ancestrala care se intampla in constelatiile familiale, trecem dincolo de individualitate si intram intr-un proces vindecator care poate atinge multe generatii din trecut, prezent si viitor.

luni, 14 noiembrie 2011

Metoda constelatiilor familiale: constientizarea si acceptarea a ceea ce este (partea 1)

Astazi o sa impartasim cu voi cateva din principiile de suflet care stau la baza lucrului cu metoda constelatiilor familiale. Pentru aceia dintre voi care nu stiti despre aceasta metoda, va pot spune ca, pentru mine, a fost pasul inspre mine insami de care aveam nevoie pentru a iesi din povestile mele personale. Cele care ne conduc viata, pentru ca ne spun permanent ca parintii nostri nu ne-au iubit destul, ca fratele nostru mai mare a fost preferatul familiei, ca nu putem fi fericiti pentru ca se va intampla ceva rau in minutul urmator…

Ce sunt povestile personale si cum putem iesi din ele?

Multi terapeuti pot confirma acest lucru: daca ar fi sa vorbim cu mai mult decat un singur membru al aceleiasi familii pentru a-si descrie parintii, copilaria si familia, am putea cu usurinta sa concluzionam ca fiecare dintre frati s-a nascut intr-o familie diferita. Iar asta se intampla nu numai datorita circumstantelor de viata diferite de-a lungul timpului, ceea ce face ca fiecare copil sa aiba o imagine diferita si un set de amintiri corespunzator cu ordinea nasterii, ci si datorita perceptiei personale.

Fiecare dintre noi isi creeaza propria viziune asupra realitatii pe masura ce creste. O parte din aceasta viziune ne este transferata de la parintii nostri prin povestile pe care ni le spun si impartasirea credintelor despre viata; insa o mare parte din aceasta viziune este creata prin vointa proprie de a alege lucrurile pe care vrem sa ne focalizam si pe care sa le facem adevarate pentru noi.

Spre exemplu, cineva isi poate descrie tatal ca fiind strict si dur, pe cand fratele lui il poate descrie ca fiind un om cu rol educativ, care a vrut sa-si incurajeze copiii sa obtina cat mai mult din experientele lor de viata. Care poveste este adevarata? Raspunsul este: ambele si niciuna. Nicio poveste nu poate fi dovedita, nici macar de cei care cred ca povestile lor sunt adevarate.

Intrebarea care trebuie pusa este: daca povestile si perceptiile nu pot fi dovedite, ce valoare ne pot oferi ele in viata noastra? In timp ce povestile care ne fac sa ne simtim bine, de genul “Tatal meu m-a iubit mult” ne ajuta sa beneficiem la capitolul stima de sine, ele nu mai sunt folositoare cand sunt cuplate in polaritatea “Tata era bun”-“Mama era rea”, pentru ca sfarsesc intr-o loialitate impartita care se transforma intr-o povara greu de purtat pentru orice copil devenit adult.

Fiecare dintre noi este prins in povesti care nu se pot dovedi. De exemplu, la inceputul unui workshop de constelatii familiale se precizeaza ce informatii sunt importante pentru a se putea lucra cu clientul: cine apartine familiei, evenimente speciale, morti, pierderi de sarcina, divorturi etc. In ciuda acestui lucru, majoritatea clientilor, cand sunt intrebati despre familia lor spun lucruri de genul: “Mama era geloasa.”, “Sora mea era copilul favorit.”, “Tata isi iubea munca mai mult decat pe noi, copiii lui.”

Modul in care experimentam realitatea si perceptia noastra asupra ei sunt create de povestile pe care noi le-am facut sa fie adevarate despre noi insine. Atunci cand cream povestea ”Tata si-a iubit munca mai mult decat pe noi, copiii lui”, acest lucru se poate traduce in viata adulta in credinta ca barbatii din viata ta isi iubesc munca mai mult decat pe tine, ceea ce este o perceptie care iti poate crea o experienta in care sa-ti alegi un partener care intr-adevar isi petrece mai mult timp la lucru decat cu tine.

Oricum, asta nu inseamna ca el isi iubeste munca mai mult decat pe tine, pentru ca el poate functiona conform unui sistem de credinte propriu, diferit de al tau. Tatal sau sotul care isi petrece mult timp la serviciu poate sa functioneze conform credintei ca a lucra din greu, multe ore pe zi pentru a asigura prosperitate financiara este o dovada de iubire fata de familia sa. Astfel, afirmatiile de genul ”Tata si-a iubit munca mai mult decat pe noi, copiii lui” nu pot fi dovedite ca adevarate si totusi, alegem sa le transformam in povestea noastra personala, filtrul prin care privim lumea.

Prin munca de constelatii familiale, patrundem in miezul acestei povesti personale si ne uitam, pur si simplu, la sistemul familial al unei persoane. In aceasta arena, lipsita de povesti personale si perceptii individuale, poate fi descoperit in sfarsit, adevarul iubirii firesti care curge intre membrii unei familii. Pentru ca o constelatie sa functioneze, trebuie sa fim dispusi sa ne lepadam propriile povesti si sa facem fata intrebarii : vrem pace sau vrem sa avem dreptate?

Continuare in articolele din zilele urmatoare

miercuri, 9 noiembrie 2011

Pauza de studii...

Va anunt ca o sa iau o pauza cu postatul pe blog ,deoarece ma apuc de invatat ,si blogul imi distrage atentia , revin eu ,nu am idee cand ,dar revin

pana atunci va las cu o carte care pe mine m-a impresionat mult si anume :Paulo Coelho-Al Cincilea Munte spor la citit

VA IMBRATISEZ!!!

Paulo+Coelho+-+Al+cincilea+munte

Mesajul zilei.......

Iubeste ca sa fi Iubit/a

Matematica

Rapoarte, procente,proportii

Formule Geometrie

Sper sa fie de folos

Cai practice catre fericire

Construim tipare de-a lungul timpului: tipare de gandire, tipare de purtare, de vorbire, legate de alimentatie etc. Tipare care ne conduc viata. Tipare proprii sau care ne-au fost induse prin invatare, copiere, exersare. La un moment dat, chiar daca ajungem a intelege ca viata ar fi mai buna fara ele, si am vrea sa le inlocuim cu altele, care ni se par mai bune, schimbarea nu este una usoara si multi renunta din aceasta pricina inca din start.

Este ca si in povestirea cu oul de vultur pe care taranul l-a pus la clocit sub gaina. Puiul de vultur a crescut alaturi de puii de gaina, a invatat, asemenea lor, sa scurme, sa cotcodaceasca si sa dea din aripi atat cat sa se ridice cativa centimetri deasupra pamantului. Intr-o zi, cand a vazut umbra unei pasari minunate deasupra pamantului, care plana maestuos in inaltimi cu aripile larg deschise, a intrebat plin de admiratie ce pasare e aceea. E un vultur – a raspuns o surata - e regele pasarilor, el apartine cerului, noi apartinem pamantului.
Nu sunt majoritatea oamenilor ca si puii de vulturi care isi petrec toata viata asemenea unei gaini, cautand in jos si scurmand dupa cate un vierme sau o insecta, cand de fapt noi, oamenii, apartinem Cerurilor? Nu este aceasta pricina nefericirii noastre? Simtim dorul dupa Inaltimile Luminoase, dupa libertatea zborului si perspectiva inaltimilor, ramanem insa din propria noastra alegere si vointa, tintuiti la nivel cu pamantul – caci nu vrem sa vedem altceva decat „realitatea”! Dar daca am perceput chiar si o frantura din toate acestea, cum sa nu ne dorim oare din tot sufletul sa ne scuturam de atitudinea de gaina, deschizandu-ne aripile inspre a survola vazduhurile? Ne multumim insa a privi cerurile plini de dor, ne consolam suspinand si suferind din tot sufletul, ca noi suntem gaini si, asta ne e viata, asta ne e soarta, si traim o viata intreaga scurmand pe pamant.
Suferinta nu este de fapt altceva decat semnul ca ceva nu este in regula. Suferinta ne arata ca nu suntem pe calea cea buna, ca ne-am indepartat de adevar. Tot asa cum corpul fizic ne semnaleaza prin durere ca undeva in organism ceva nu e in regula, tot asa, suferinta inseamna ca realitatea noastra nu coincide cu realitatea Divina. Suferinta este semnul ca trebuie sa facem o schimbare, ca este vremea sa ne deschidem ochii si urechile sufletului, sa ne deschidem aripile spiritului pentru a ne ridica in aerul proaspat si tare al inaltimilor adevarului si ale trezirii spirituale, sa sorbim in fericire din izvoarele intelepciunii si puterii vesnice.

Oameni controlati, manipulati, supra incarcati, permanent nelinistiti, nefericiti... si mereu in cautarea fericirii... O fericire care nu vine nu cand o cerem, ci cand ca o meritam. Dar pentru ca nu apreciem apa pana cand izvorul nu seaca, tot asa trebuie sa trecem prin suferinte si necaz pentru a aprecia viata si fericirea.
“Multi oameni simt ca sunt victime ale situatiei lor. Ei regreta soarta lor potrivnica, dar neaga orice schimbare in atitudinea lor.” - spune Gsell, o persoana care a ramas paralizata in urma unui accident rutier. Si totusi el nu este nefericit, caci a inteles ca acea “Cale spre fericire poate fi invatata - si totusi nu se poate realiza pe baza unui calendar specific. Fericirea nu este un scop in viata. Este un dar, ca un efect secundar al unei vieti traite cu un scop si aceasta este cu atat mai cuprinzatoare cu cat scopul vietii este mai plin de sens.” (1.)

“In loc sa astepti ceva anume de la viata, ar trebui sa se depuna eforturi pentru a satisface asteptarile vietii.” (1.)
Dar ce sa insemne a satisface asteptarile vietii? Sa insemne satisfacerea nevoilor personale? Sa fie fericiti si impliniti cei care reusesc sa traiasca o viata imbelsugata si lipsita de griji de orice fel? Acumularea de bogatie este, credem noi, certificatul de garantie pentru a trai astazi satisfacandu-ne dorintele si pentru a ne asigura o viata lipsita de grija zilei de maine. Ne indreptam catre cele mai noi tehnologii, cele mai noi aparitii vestimentare, catre lucrurile mai noi si mai grozave, in ideea ca aceste lucruri materiale si banii ar cumpara fericirea. Un studiu efectuat de CNN arata ca banii cumpara fericirea doar acolo unde este vorba de nevoi de baza. Odata ce ai depasit un venit anual de 15.000 – 20.000$, mai multi bani nu cumpara mai multa fericire. Cunoastem fiecare exemple de astfel de oameni si stim prea bine ca acolo unde nu exista un echilibru intre a da si a primi, intre latura materiala si spirituala, acei oameni nu sunt deloc de invidiat. Nu bogatia si viata lipsita de griji ar fi cheia unei vieti implinite, dar ce oare?
Suntem prinsi intr-o capcana a materialismului atunci cand credem ca este posibil sa gasim fericirea cumparand tot felul de chestii. Acestea sunt de fapt impulsurile pe care le primim in societatea materialista de astazi atunci cand deschidem televizorul, o revista, intram intr-un Mall: cumpara, cumpara, cumpara – este mesajul pe care il intalnim peste tot. Suntem intoxicati de aceste reclame care ne fac sa acceptam faptul ca fericirea sta in a avea. A avea o casa mai mare si mai frumoasa, a avea o masina ultimul racnet, a avea tehnologiile de ultima ora, a avea ultimele aparitii in materie de moda etc, etc, etc.
Sa fie fericit cel care isi poate permite toate acestea? Viata ne invata ca nu! Viata ne arata ca intr-adevar, banii nu cumpara fericirea. Cel care isi gaseste fericirea in a achizitiona lucruri, va intelege repede ca poate fi fericit din nou doar cumparand altceva – o fericire care este de scurta durata…

Doina Olariu
http://dardinsuflet.com/fericirea/

Bibliografie: 1.“Fericirea – ce ne face cu adevarat fericiti”- film documentar, 2. Hal Urban – “Cele mai importante lectii de viata”

Buna Dimineata.... ce zi superba de 9 Noiembrie

Buna Dimineata! dragi vizitatori ai acestui blog , o zi superba desi se simte frigul, dar soarele straluceste ca si cand nu i-ar pasa de anotimp ,senin nici pic de nori ,ce mai superb ,cel putin aici in jud. Constanta .......o adevarata binecuvantare ,si ca sa va mearga bine toata ziua am sa postez cateva poze,video...si ce mi-o mai veni in minte ...va imbratisez

Si astazi iti doresc o zi frumoasa alaturi de Domnul si nu uita:

" NU CERE sa-ti fie usurata povara vietii… ci curaj sa o poti purta;

NU CERE implinire in intreaga ta viata… ci rabdare pentru a accepta frustarile;

NU CERE perfectiune in tot ceea ce faci…ci intelepciune pentru a nu repeta greselile………si in sfarsit

NU CERE mai mult,inainte de a spune… MULTUMESC" SURSA

marți, 8 noiembrie 2011

O zi speciala...Sărbătoarea Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil (8 noiembrie)

Sărbătoarea Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil (8 noiembrie)

Dupa cum stiti , astazi este ziua Sfintiilor Arhangheli Mihail si Gavril , sa traiasca toata suflarea omeneasca ce le poarta numele, sf.noastra Biserica purtand Hramul , am fost la biserica ,a fost foarte frumoasa slujba si linistitoare ,plina de har , am si invatatat si ceva nou despre luna Noiebrie si ziua 8 : Printre sărbătorile creştine de pe parcursul anului, ziua de 8 noiembrie are o semnificaţie specială. Sunt sărbători închinate Mântuitorului nostru Iisus Hristos, sunt sărbători închinate Maicii Domnului, altele sunt închinate Sfinţilor sau unor evenimente sfinte din istoria mântuirii noastre. Printre aceste zile de înălţare spirituală se află şi o sărbătoare închinată Îngerilor – acele fiinţe cereşti, duhuri slujitoare, mesagerii lui Dumnezeu în lumea noastră şi ocrotitori ai oamenilor. Sunt pomeniţi cei doi conducători ai Îngerilor – Arhanghelii Mihail şi Gavriil (Gabriel) împreună cu toţi Îngerii.

Învăţătura de credinţă creştină ne arată, plecând de la textul Sfintei Scripturi, că Dumnezeu a creat atât această lume văzută, universul fizic, cât şi o lume nevăzută a duhurilor, a spiritelor slujitoare care sunt Îngerii. Îngerii sunt duhuri, adică sunt fiinţe nemateriale, nemuritoare, cereşti. Scopul principal pentru care au fost creaţi Îngerii, care alcătuiesc lumea nevazută, este pentru a-L slăvi neîncetat pe Dumnezeu, pentru a împlini întru toate voia Lui, pentru a face cunoscută oamenilor voia lui Dumnezeu şi pentru a ajuta pe oameni să împlinească poruncile Lui. Lumea îngerilor a fost creată înaintea lumii materiale. La început, toţi îngerii au fost buni, strălucind de înţelepciune şi prin credinţa şi ascultarea lor. Asemeni oamenilor, mai târziu, şi Îngerii au fost supuşi unei încercări prin care, cu voie liberă, aceştia să-şi dovedească ascultarea, credinţa. Încercarea aceasta s-a petrecut înainte de facerea lumii. În această încercare, o parte dintre îngeri, în frunte cu Lucifer, s-a răzvrătit împotriva Creatorului, mândrindu-se şi dorind să fie asemenea Celui Preaînalt. Ameţit de mândrie, n-a vrut să mai asculte de Dumnezeu. Din îngeri de lumină, aceşti răzvrătiţi au ajuns diavoli - duhuri rele, slujitori ai răului, cei ce nu fac decât să se împotrivească lui Dumnezeu şi caută să-i atragă şi pe oameni întru neascultarea de Dumnezeu. Diavolii sunt cei care dezbină, care amăgesc, care ispitesc.

Dintre toti Sfinţii Părinţi ai Bisericii, cel mai bine vorbeşte despre Îngeri Sfântul Dionisie Areopagitul, ucenicul Sfântului Apostol Pavel. El spune că Îngerii se împart în nouă cete, fiecare având numele şi misiunea sa. Cetele îngereşti sunt împărţite in trei ierarhii. Marele Prooroc Isaia spunea că împrejurul tronului lui Dumnezeu stau Serafimii, având câte şase aripi (Isaia 6, 2). Ei sunt în chipul focului, precum spune proorocul David: “Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc” (Psalmul 103, 5). În limba ebraică “Serafim” înseamnă “cel ce aprinde“. După Serafimi, stau înaintea lui Dumnezeu şi înţelepţii Heruvimi, cei cu ochi mulţi, care strălucesc neîncetat cu lumina înţelegerii şi a cunoşterii lui Dumnezeu, a tainelor dumnezeieşti, ale înţelepciunii divine, căutând să-i lumineze şi pe alţii. Numele de “Heruvim“, în limba ebraică, înseamnă “multă înţelegere” sau “revărsare de înţelepciune“. Arhanghelii sunt marii vestitori cereşti, căci ei au misiunea de a vesti oamenilor tainele cele mari ale lui Dumnezeu, de a descoperi proorociile, voia lui Dumnezeu către oameni. În Sfânta Scriptură sunt amintiţi în mai multe rânduri cei doi mari Arhangheli – “voievozi ai oştilor cereşti” – Mihail şi Gavriil, care au avut un rol deosebit în istoria mântuirii oamenilor, mai ales în acele momente deosebite care au marcat mersul umanităţii.

Mihail, al cărui nume înseamnă “puterea lui Dumnezeu“, este cel dintâi din ceata Sfinţilor Arhangheli. El este înfăţişat în iconografie purtând sabie de foc, simbol al puterii sale cereşti şi are menirea de a păzi legea lui Dumnezeu şi de a-i ajuta pe oameni să biruiască puterea vrăjmaşilor.

Gavriil (Gabriel), al cărui nume înseamnă “bărbat al lui Dumnezeu“, este Arhanghelul bunelor vestiri, cel care are misiunea de a vesti oamenilor tainele cele dumnezeieşti, veştile cel bune ale evenimentelor mântuitoare. În iconografie el nu mai poartă sabie de foc, ci floare de crin simbol al purităţii şi al bucuriei. El este un simbol al blândeţei şi bunătăţii. Pentru aceasta a fost ales şi trimis de Dumnezeu la Fecioara Maria din Nazaret ca să-i vestească taina cea mare a întrupării Fiului lui Dumnezeu. Tot el a adus vestea zămislirii Fecioarei Maria către Sfinţii părinţi Ioachim şi Ana. El a vestit în templu Sfântului Zaharia că soţia sa Elisabeta va naste la bătrâneţe pe Sfântul Ioan Botezătorul.

Să nu uităm că Sfinţii Arhangheli sunt cei dintâi Îngeri mijlocitori între Dumnezeu şi oameni. Ei au grijă şi milă de creştini şi-i ajută pe calea mântuirii. Prezenţa oştirii cereşti în viaţa noastră este o prezenţă dorită de Dumnezeu pentru că este spre ajutorul nostru, al oamenilor. Fiecare om are un Înger păzitor, o prezenţă celestă în viaţa fiecăruia. Îngerul este un sol divin (gr.”anghelos”), un binevestitor al Domnului în viaţa fiecăruia, un apărător şi păzitor de nefastele ispitiri demonice cu care suntem încercaţi în timpul vieţii. Prezenţa Sfinţilor Îngeri în Sfânta Scriptură este una comună. Este o prezenţă aproape obişnuită în viaţa oamenilor sfinţi din vechime. La fel şi în Vieţile Sfinţilor, unde Îngerii sunt prezenţe familiare, binefăcătoare şi nu amestecuri nedorite în viaţa personală. Dimpotrivă, comuniunea de credinţă şi de dragoste dintre membrii Bisericii de pe pământ şi lumea cerească, cere apropierea unora de alţii. Îi pomenim pe Îngeri în rugăciuni, le cerem ajutorul şi ocrotirea în viaţa noastră. De vom şti să trăim în armonie, în iubire, în viaţă curată şi în rugăciune, vom imita viaţa cerească a îngerilor.

SURSA

Maiestrie fara efort „Invatati LINISTEA fara profesor”

Cartea lui Kenny Werner e un fel de manual „Invatati LINISTEA fara profesor”. Pianistul american coboara cu delicatete in strafundurile fiintei muzicale, arpegiind relaxat si luminos in preajma blocajelor, problemelor de orgoliu, renuntarilor si framantarilor interioare pe care le are de traversat un muzician. In acest volum, fascinatia libertatii asumate cu relaxare capata un chip foarte convingator – si terapeutic, deopotriva. Pentru ca, aici, muzica e lumina si bucurie, dar si disciplina si rigoare, savant indulcite cu placere adevarata, cu daruire. Kenny Werner se plaseaza la polul opus al tipului de „filozofie” practica a muzicii care circula, inca, pe la noi. Implinirea si performanta nu vin din corvoada nesfarsita, din suferinta, exercitiu epuizant ca un cosmar, automatism sec si ambitie fara orizont. Dar nici din meditatie simulata si autoiluzionare pretins iluminata. Ci din masura, dintr-o relatie cat mai corecta si mereu verificata cu sinele, din generozitate si bucurie de a comunica sincer.

Iata ce spune Catalin Stefanescu despre aceasta carte deosebita si unica in felul ei, care desi se ocupa in special de muzica si muzicieni, este o comoara de cunoastere pentru fiecare dintre noi. O aduc acum in fata dumneavoastra, cu gandul ca asa ceva nu trebuie sa ramana uitata pe rafturi, ci citita si savurata asa cum merita.

Lectura placuta, plina de bucurii. Cu drga, Monica

Iata un fragment din carte:

Odata, m‑am retras intr‑un loc de inchinare si meditatie. Reverentele erau ceva foarte obisnuit acolo. Erau parte a practicii de meditatie. Le‑am considerat foarte ciudate si mi-a fost greu sa fac plecaciuni in fata cuiva sau a ceva. Dupa o vreme, mi‑am spus: „Stii, am platit o multime de bani ca sa fiu aici si daca nu inteleg ce se petrece in acest loc, nu vreau sa fie din cauza ca n‑am facut ceva ”. Ma si vedeam cu cineva care avea sa ma intrebe dupa aceea: „Cum ti‑a placut?”, iar pe mine, spunand: „N‑a fost prea grozav pentru mine”. „Bine, dar ai facut plecaciuni?” „Ei bine, aa ... , nu”, si atunci mi s‑ar fi spus: „Aaa, pacat! De‑aia nu te‑ai prins”. Nu voiam ca ei sa aiba vreo scuza. Asa ca am vrut sa stiu pe ce am dat banii. Daca ei se inchinau, ma inchinam si eu, daca ei cantau, cantam si eu; daca ei se rugau, ma rugam si eu. Si s‑a intamplat un lucru amuzant: am inceput sa inteleg reverentele. Insusi gestul smerit de a face plecaciuni ma facea sa ma simt tot mai eliberat. Ma simteam bine asa, plecat in jos!

Ajunsesem sa fiu innebunit dupa plecaciuni! Intram in camere si ma inchinam in fata a tot ce vedeam. Era ca si cum ma eliberam de o constrangere: de ego‑ul meu. Nu stiam unde ducea asta, dar stiam ca ma simt grozav.

La plecare eram fericit ca o facusem si pe asta, gandindu‑ma ca, poate, o sa ma mai intorc candva sa ma relaxez in felul asta. Dar adevaratele roade le‑am simtit cand m‑am reintors acasa. S‑a intamplat sa am un concert in New York City in acea seara, dupa ce nu mai cantasem o vreme si m‑am dus direct acolo. Nu voi uita niciodata aceasta experienta. Era la Zinno, un club de jazz care gazduieste duo‑uri de pian si bas, iar eu cantam cu Rufus Reid, un mare basist de jazz. Urma sa cantam acolo o saptamana, iar eu nu mai cantasem de doua saptamani. Nu stiam la ce sa ma astept, dar ma simteam atat de bine, incat nu mi‑am putut imagina vreo problema. M‑am asezat la pian, mi‑am pus mainile pe el si, in mod instinctiv, am facut o reverenta. Procedand astfel, am intrat cu iubire in cea mai dulce stare de concentrare pe care am cunoscut‑o vreodata. Primeam totul cu gratitudine, iar sunetul ma umplea de extaz. Am cantat piesa My Romance, foarte simplu si cu multa simtire. Cred ca ne balansam amandoi inainte si inapoi, in timp ce cantam. A fost o experienta foarte profunda pentru mine si, dintr‑o data, am stiut cum e. Asa cum muzicantii din anii ’40 si ’50 intrau in acea stare provocata de heroina, eu am intrat intr‑o stare de gratie. Cand m‑am inclinat, am primit totul si am ramas in acea reverenta, pe parcursul intregii piese. Cand s‑a terminat, am ramas in acea stare o vreme, iar cand am deschis ochii, l‑am privit pe Rufus care se tinea de contrabas, leganandu‑se inainte si inapoi. Si el arata ca oamenii din acel loc din care tocmai iesisem. Cu ochii larg deschisi, mi‑a spus cu o voce imbatata: „Va fi o saptamana de pomina, asa‑i?” Cu aceeasi imbatare, am dat din cap in semn ca da. Asta a fost una dintre multele experiente pe care le‑am avut, care mi‑a dovedit, dincolo de orice urma de indoiala, ca exercitiul cel mai bun este capitularea neconditionata in fata Sinelui. Prin acest mod de a capitula, vei primi mai mult decat ai visat vreodata!

Singurul lucru ce trebuie adaugat acestei istorioare este ca, spre sfarsitul saptamanii, sentimentul plenitudinii s‑a estompat. Cantarea a devenit doar o interpretare buna la pian, si mai putin reverenta. Ceva se alterase, dar dorinta de a avea din nou o asemenea experienta m‑a mistuit mai tare ca niciodata. Avand experiente ca aceasta, ti se face tot mai sete de nectarul launtric.

Multi oameni cred ca daca faci muzica, viata ta are sens – dar multi dintre noi, cei care cantam, stim ca acest lucru nu este neaparat adevarat. Odata discutam cu un muzician de jazz, caruia nu‑i voi mentiona numele, dat fiind ca este faimos. Tocmai venea de la o cina la care participasera si alti mari muzicieni de jazz. A fost genul de cina in care se leaga prietenii intre barbati, la care ei au discutat despre tatii lor, despre carierele lor si despre sentimentele lor. Mi‑a spus ceva care a fost foarte revelator. Chiar daca erau cu totii mari muzicieni de succes, ce insemna acest lucru? Am inteles perfect atat intrebarea, cat si pe cel care si‑a pus‑o, si am simtit compasiune pentru el. Nu am spus nimic, desi aveam un raspuns in minte. Raspunsul ar putea fi ca nimic nu are cu adevarat vreun sens, indiferent de succesele inregistrate, indiferent de maiestria pe care ai atins‑o in ceea ce faci, daca nu-I oferi toate acestea puterii divine – lui Dumnezeu, daca vrei. Fara dorinta de a cunoaste aceasta parte din mine, sau adevaratul meu Sine, as bajbai in fiecare secunda in cautarea sensului. Ar fi foarte dificil sa imi fac pe plac – indiferent cat de bine ar merge lucrurile. Sunt recunoscator pentru durerea care a condus la cautarea unui Sine mai inalt.

Toate invataturile spirituale confirma ca este mai bine sa dai, decat sa primesti124. Este o invatatura bine cunoscuta, dar putin urmata. Dand cat de mult poti, devii un canal receptor. Noul Testament spune de asemenea: „Cuvintele pe care vi le spun nu le vorbesc de la Mine, ci Tatal ‑ ramanand in Mine ‑ El Insusi produce lucrarile”. Cred la fel despre solo‑urile mele. Fie ca crezi in Tatal, sau nu, acesta este principiul actiunii lipsite de efort: Lasa puterea mai inalta sa cante muzica!

Nu ingadui ca lumina cautarii tale sa paleasca. Fa un curs, sau inscrie‑te la un atelier de creatie, sau inconjoara‑te de oameni care au acelasi tel ca si tine. Fa salturi mari cand este nevoie sa reinstaurezi bunavointa de a continua pe aceasta cale. Cand mintea nu‑ti da voie, s‑ar putea sa ai nevoie de forta de sprijin a unui grup. Cand oamenii se aduna, ei pot obtine mai mult decat indivizii ce actioneaza pe cont propriu. Am auzit o vorba cu talc: „Un dependent lasat de unul singur se afla intr‑o companie proasta”. Cat de adevarat! Si aminteste‑ti ca suntem cu totii dependenti, in sensul ca depindem de viziunea limitata pe care o avem despre noi insine.

Fii deschis la posibilitatea ca ritualurile sa inlesneasca reconectarea la puterea pierduta. Ritualurile pot fi unelte utile pentru accesarea Sinelui superior. Societatea a devenit mai slaba, prin lipsa acestora. Multi oameni sunt acum in cautare de ritualuri, pentru a‑si recupera propriile identitati pierdute. Muzicienii n‑ar trebui sa ignore ceea ce cauta societatea, ci ar trebui sa preia conducerea, ca in vremurile trecute. Spre exemplu, poti transforma pasul Unu intr‑un ritual. Daca simti ca te ajuta, poti purta vesminte ceremoniale, poate de matase, sau sa aprinzi lumanari, si sa cauti metode de a spori gratia cu care te predai Sinelui tau superior. In acest fel, se poate preveni decaderea sensului sau.

Odata, am fost intrebat: „Care este urmatorul stadiu al evolutiei muzicii, in secolul urmator?” Raspunsul meu a fost ca nu evolutia muzicii este problema. Cred ca evolutia muzicianului este problema cea mai importanta. Artistul trebuie sa‑si recapete locul de drept in societate, ca invatator, metafizician si vizionar. Se spune ca, prin procese alchimice, metalul obisnuit este transformat in aur. In mod similar, noi, fiintele umane, ne putem transcende conditia si descoperi esenta divina. Cauta ca aceasta schimbare sa se produca in viata ta.

„ Din harpa ies tonuri soptite; si dansul se dezlantuie fara maini si picioare. Muzica este cantata fara degete, este auzita fara urechi, pentru ca El este urechea; si El este ascultatorul”.

– Kabir

„ Am cantat la vina, pana cand inima mi‑a devenit instrumentul. Apoi am oferit acest instrument muzicianului divin, singurul muzician care exista. De atunci incoace am devenit flautul Sau si, cand El doreste, El canta muzica Lui. Oamenii imi atribuie mie meritul pentru aceasta muzica, care, in realitate, nu mi se datoreaza mie, ci muzicianului care canta la propriul sau instrument”

Hazrat Inayat Khan

Anecdota

Doi calugari erau intr‑o manastire, facandu‑si ritualurile zilnice. Erau pe cale sa se inchine in fata divinitatii lor. Unul s‑a pus in genunchi si a spus: „O, marite stapane, eu sunt nimic, nu exist, tot ce exista esti Tu”. Celalalt calugar s‑a aplecat si mai mult, spunand: „O, preamaritule, eu sunt mai putin decat nimic. Nu exist si nici n‑am existat vreodata. Tu esti tot ceea ce exista!”. Intr‑un colt era un ingrijitor care matura templul si‑i privea pe cei doi. S‑a gandit in sinea lui: „Hm, mi se pare destul de usor! Ia sa incerc si eu.” S‑a apropiat de statuie, a ingenunchiat sub privirile calugarilor si a spus: „O, atotputernicule, si eu sunt un nimic, tu esti totul”. In timp ce calugarii il priveau cu dispret, unul ii spunea celuilalt: „Pff, cum indrazneste! Uite cine se crede nimic!”

Nu uita sa‑ti reinnoiesti smerenia!

„ Din harpa ies tonuri soptite; si dansul se dezlantuie fara maini si picioare. Muzica este cantata fara degete, este auzita fara urechi, pentru ca El este urechea; si El este ascultatorul”.

– Kabir

Hazrat Inayat Khan

Anecdota

Nu uita sa‑ti reinnoiesti smerenia!

luni, 7 noiembrie 2011

Ce ati invatat astazi?....

Propun o idee , un joc ... si anume: toti sa spuna ce au invatat astazi si tot asa in fiecare zi , pentru ca noi invatam in fiecare zi cate ceva chiar daca nu realizam asta...... deci puteti sa adaugati opiniile voastre intr-un comment

Sa incep eu ,astazi am invatat : ca pot scrie mai repede si clar ...de mana ma refer, dar mai am de retusat mult,am invatat sa spun ce aveam de spus ieri sau acum cateva zile desi mi-e inca greu sa vorbesc, am invat ca matematica e usoara daca o practici ,astea sunt doar cateva invataturi legate de ziua de astazi ..

duminică, 6 noiembrie 2011

Ganduri pe Blog...

Un SUFLET drag mie mi-a spus ca ar trebui sa imi postez singur anumite ideei, fie ele simple cuvinte dar sa fie ale mele. Stiu ca are dreptate , imi era usor sa copiez ideeile altora de pe alte bloguri/siteuri. Desigur e ceva normal sa imprastii si ideeile altora dar sa fiu si original. Ma cam chinuie gramatica, punctuatia etc...dar totul se invata nu-i asa?

Am urmarit un film, doar e duminica seara. LarryCrowne se numeste cu 2 actori legendari. Vreau sa spun ca ideea filmului m-a motivat si mai mult sa invat. Este ceva extraordinar si ma bucur ca am gasit in mine vointa necesara. Vreau sa invat !!! Nicodata nu e prea tarziu sa inveti, sa reiei studiile, eu personal am terminat 9 clase acum 15 ani. Dar acum am spus gata vreau sa invat si m-am inscris deja la un liceu FR. Momentan ma opresc aici cu acest post.

P.S astept comentarii ..si va recomand cu CALDURA FILMUL !!!

Soborul Arhanghelilor Mihail, Gabriel si Rafael

8 noiembrie - Soborul Arhanghelilor Mihail, Gabriel si Rafael

8 noiembrie - Soborul Arhanghelilor Mihail si Gabriel si al tuturor puterilor ceresti cele fara de trupuri

In acest moment se sarbatoreste adunarea ingerilor care au hotarat sa ramana alaturi de Dumnezeu alungandu-i pe care s-au razvratit, ingerii cazuti.

Arhanghelul Mihail

Numele său înseamnă, în traducere românească, Cel care este asemenea lui DUMNEZEU. Atât în unele texte biblice cât şi în cele care le sunt posterioare lor, Arhanghelul Mihail este considerat a fi cel mai important dintre toţi Arhanghelii. Acest aspect este menţionat atât în tradiţia creştină cât şi în cea ebraică şi islamică. Fiind un protector divin prin excelenţă, Arhanghelul Mihail este apelat adeseori de Biserică şi de comunitatea creştină ca să apere de rău. Nu este deloc întâmplator că în Apocalipsa lui Ioan, Arhanghelul Mihail împreună cu îngerii săi, sunt descrişi ca fiind în luptă cu balaurul (forţa satanică) şi cu demonii (îngerii decăzuţi) care sunt subordonaţi acestuia, iar deznodământul acestei lupte este că acest balaur al abisurilor infernale a fost azvârlit sub pământ împreună cu îngerii întunericului (demonii) care-l slujeau.

Tocmai din această cauză, Arhanghelul Mihail este reprezentat cel mai adesea în iconografia creştină luptându-se şi biruind un balaur. Mihail este adeseori înfăţişat cu aripi puternice, foarte mari, şi cu Sabia Dreptăţii, de un albastru strălucitor, o sabie de foc, care arde, care radiază căldura şi strălucirea Luminii Divine. În perioada Renaşterii, el apare ca un tânăr puternic şi chipeş, îmbrăcat într-o splendidă haină, purtând sabie, scut şi lance, iar în alte reprezentări este cel care ţine Balanţa Dreptăţii.

Arhanghelul Gabriel

Arhanghelul Gabriel este vestitor al dumnezeieştilor taine. În limba ebraică, Gabriel semnifică "Dumnezeu este puterea mea". Este îngerul Bunei Vestiri, al reînvierii, al compasiunii, al pedepsei divine, al morţii şi al revelaţiei divine. De asemenea, el este considerat a fi guvernatorul Paradisului. El este menţionat de mai multe ori în Biblie, de fiecare dată ca un mesager care aduce veşti importante.

Este prezent în viziunile lui Daniel despre întoarcerea evreilor din captivitate, căruia i-a revelat şi viitorul naţiunii. Tot el i-a vestit lui Zaharia naşterea Sfântului Ioan Botezătorul şi lui Ioachim şi Anei naşterea Fecioarei Maria. El este vestitorul venirii lui Mesia pe Pământ. Gabriel a anunţat-o pe Fecioara Maria că-l va naşte pe Iisus şi i-a apărut în vis lui Iosif pentru a-i explica această situaţie.

În cadrul tradiţiei creştine, Arhanghelul Gabriel este considerat şi îngerul păzitor al lui Iisus Cristos în perioada întrupării sale pe Pământ. El este îngerul care i-a apărut lui Iisus în Grădina Ghetsimani, pentru a-l sprijini în teribilul moment al cunoaşterii cu anticipaţie a Calvarului ce urma să se producă. Tot el a răsturnat piatra de la mormântul lui Iisus la Înviere şi le-a vorbit femeilor mironosiţe. Textul biblic ne spune că intrând în mormânt, acestea au văzut un tânăr şezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veşmânt alb, şi pentru că s-au înfricoşat, el le-a spus: "Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Iisus Nazariteanul cel răstignit? A înviat!"

Arhanghelul Rafael

Dintre cei trei arhangheli, Rafael este primul numit în Biblie. El nu apare decât în Cartea lui Tobias, scrisă pe la începutul secolului al II-lea înainte de Iisus, în care el este eroul principal. În această povestire edificatoare, minunat relatată, el se prezintă sub aparenţa unui bărbat tânăr pe nume Azarias. Spre deosebire de alte spirite viclene care acţionează urmărind să îşi păstreze secretă identitatea, un înger nu poarte fi acuzat de prefăcătorie: aşadar, dacă Rafael înseamnă “Dumnezeu vindecă”, pseudonimul adoptat – Azarias - se traduce prin “Dumnezeu salvează”, care este aproape acelaşi lucru.

Azarias i-a propus adolescentului Tobias să îl însoţească până în ţara Medeea. Acesta trebuia să recupereze banii pe care îi datora un prieten tatălui său Tobit, un evreu pios din Ninive, devenit orb şi apoi ruinat şi care îşi dorea să îşi plătească dările obişnuite. După mai multe peripeţii, îngerul reuşeşte să recupereze banii de la debitor şi îi găseşte lui Tobias o soţie în persoana preafrumoasei Sara şi apoi escortează tânărul cuplu la Ninive, unde bătrânul Tobit fusese vindecat datorită sfaturilor sale şi li se revealează atunci tatălui şi fiului în cuvinte foarte simple:

“Eu sunt Rafael, unul dintre cei şapte îngeri care se păstrează în faţa Gloriei lui Dumnezeu.” (Tobias, 12, 15) Sursa

Pay It Forward

What Dreams May Come

What dreams may come" este o adevarata lectie de viata. Te invata ca iubirea poate invinge orice, chiar povestea este prezentata intr-o maniera fantastica. Efectele vizuale au un impact deosebit, iar imaginea raiului este cu totul altfel de ce am vazut pana acum. O alta mare supriza a acestui film: prestatia lui Robin Williams pe care nu l-as fi vazut pana acum decat in comedii.

sâmbătă, 5 noiembrie 2011

Ingerii intelepciunii

Idee-forţă: "Înţelepciunea care izvorăşte din profunzimea experienţelor mele mă înalţă."

Sursa

Darul Arhanghelilor

Pur si simplu ,te inalta acest 'dar' MULTUMESC !

Invata de la toate...

Daca ne permitem sa fim permanent "conectati", ne putem da ocazia sa traim un miracol continuu...Acesta este gandul care ma insoteste astazi

Sursa:Aimee.ro

Paulo Coelho - Alchimistul

O data la cateva decenii, apare o carte care schimba pentru totdeauna viata cititorilor sai. Alchimistul lui Paulo Coelho este o astfel de carte. Singura noastra obligatie este sa ne realizam destinul. Extraordinarul roman al lui Paulo Coelho a inspirat milioane de cititori din intreaga lume. Aceasta poveste, uluitoare in simplitatea si intelepciunea ei, este despre un pastor andaluz pe nume Santiago care isi paraseste casa din Spania, aventurandu-se in Africa de Nord in cautarea unei comori ingropate in Piramide. Pe drum intalneste o tiganca tanara si frumoasa, un barbat care isi spune rege si un alchimist, care ii arata calea. Nimeni nu stie care este comoara sau daca Santiago poate depasi obstacolele intalnite in drumul prin desert. Dar ceea ce incepe ca o aventura copilareasca pentru a descoperi locuri exotice si bogatii lumesti se transforma intr-o cautare de comori ce nu pot fi aflate decat inlauntrul tau.
Plina de seva, evocatoare si profund umana, povestea lui Santiago este un etern indemn de a ne urma visele si de a ne asculta inima.

Paulo Coelho

PAULO COELHO, scriitor brazilian, născut la Rio de Janeiro în 1947. Înainte de a deveni unul dintre cei mai de succes romancieri ai lumii şi un veritabil fenomen al culturii de masă, a fost un hippie rebel, apoi autor dramatic, director de teatru, jurnalist, poet. În 1986 face pelerinajul la Santiago de Compostela, eveniment care i-a marcat viaţa şi cariera literară.

Coelho, Paulo - Alchimistul

joi, 3 noiembrie 2011

Kahlil Gibran - Profetul

280073-Kahlil-Gibran-Profetul-

fetita cioplitorului de stele

„Dacă eşti viu, ai acces la secretele veacurilor pentru că adevărul universului sălăşluieşte în fiecare fiinţă umană! Dacă ai în tine scânteia vieţii, ai esenţă divină!" Morihei Ueshiba

Povestea Cioplitorului de Stele

Cele Patru Legaminte de don Miguel Ruiz

Este o carte exceptionala de suflet, am primit-o chiar de ziua mea , Recomand Tuturor

Cele Patru Legaminte
de Don Miguel Ruiz

1. ,,Fiti impecabili in tot ceea ce spuneti!"

Nu rostiti decat adevarul. Nu afirmati decat ceea ce ganditi cu adevarat. Nu folositi cuvintele pentru a jigni sau pentru a barfi, lucru valabil inclusiv pentru voi. Aplicati puterea cuvantului in sensul adevarului si al iubirii.

2. ,,Nu luati nimic la modul personal!"

Nimic din ceea ce fac altii nu are vreo legatura cu voi . Tot ce afirma si tot ce fac ei este proiectia propriei lor realitati, a propriului lor vis. Daca deveniti imuni la opiniile si la actiunea celor din jur, nu veti mai fi victimele unei suferinte inutile.
3. ,,Nu faceti presupuneri inutile!''
Cautati in voi curajul de a pune intrebari si de a exprima ceea ce doriti cu adevarat . Comunicati cu cei din jur cat mai clar cu putinta , evitand astfel neintelegerile , tristetea si dramele inutile . Acest legamant este suficient pentru a va transmorma radical viata .
4. ,, Faceti intotdeauna tot ce va sta in putere! ''
Nu uitati insa ca eficienta noastra maxima se schimba de la o clipa la alta , la fel cum starea organismului difera atunci cand acesta este sanatos de momentul cand este bolnav. Indiferent de circumstante, faceti tot ce va sta in putere. Veti evita astfel autojudecarea, criticile si regretele inutile.

Don Miguel Ruiz - Cele Patru Legaminte

Marius's Blog

Pagini